Sardigna
amada,
Terra 'e sonus e cantus,
Ses consumada
In doloris e prantus;
Ti ses torrada
A cuncedi su mellus de Tui
E a si fui,
Che tallus spriaus,
Is fillus stimaus,
Po podi' campai.
Sardigna amada,
Amada 'e coru,
Prus ses provada
De prus T'adoru;
In terra allena
Ti pensu e prangiu
Ca sardu strangiu
Seu destinau.
Su
prantu in sinu,
Provas milli doloris,
Ses su giardinu
Chi ddi mancant is froris;
Po su destinu
Tantis fillus ddus tenis lontanu,
I est vanu,
Destinu beffardu,
Disigiu de sardu
De podi' torrai.
Sardigna
amada,
Amada 'e coru,
Prus ses provada
De prus T'adoru;
In terra allena
Ti pensu e prangiu
Ca sardu strangiu
Seu destinau.
Sardigna amada,
Amada 'e coru,
Sa vida 'olada
T'intregu e imploru
Chi a Tui, sidia,
O prenda 'e oru,
Siat de ristoru
Sa vida mia.
|
Sardegna
amata,
Terra di suoni e di canto,
Ti sei consumata
Nel dolore e nel pianto;
Ti sei ridotta
A concedere il meglio di Te
E a fuggire,
Che agnelli spaventati,
I tuoi figli stimati
Per poter campare.
Sardegna amata,
Amata di cuore,
Più sei provata
Di più t'adoro;
In terra altrui
Ti penso e piango
Perché sardo straniero
Son destinato.
Il
pianto in seno,
provi mille dolori,
Sei un giardino
A cui mancano i fiori;
Per il destino
Tanti figli li hai lontano,
Ed è vano,
Destino beffardo,
Desiderio di sardo
Poter ritornare
Sardegna
amata,
Amata di cuore,
Più sei provata
Di più t'adoro;
In terra altrui
Ti penso e piango
Perché sardo straniero
Son destinato.
|